Cu 17 ani în urmă, ziua de 29 octombrie a fost o tragedie naţională, astăzi puţini însă îşi mai amintesc despre faptul că anume în această zi, ori mai corect ar fi în noaptea zilei dintre 29 şi 30 octombrie au fost curmate glasurile interpreţilor Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.

Acest banal accident, banal pentru că maşina în care se aflau interpreţii ce se întorceau de la Bucureşti spre Chişinău, pur şi simplu a intrat într-un copac, în apropiere de Coşereni, judeţul Ialomiţa.
Cu această ocazie, săptămâna trecută s-au produs mai multe evenimte, şi anume mai mulţi tineri din Republica Moldova şi România au încercat să facă simţită dragostea lor faţă de talentaţii interpreţi şi faţă de valorilor naţionale promovate de aceştia. Tinerii, în jur de 50, au fost de dimineaţă la cimitirul Armenesc, unde se află mormintele celor doi, după care au mărşăluit până la bustul lui Eminescu de pe aleea clasicilor şi apoi s-au îndreptat spre USM (Universitatea de Stat), la monumentul celor „Două inimi gemene”.

Mi-am permis să spun că nu ne pasă de acest evenimt, pentru că în acea zi
pe străzile capitalei puteai vedea foarte mulţi tineri şi adolescenţi vopsiţi, mascaţi în tot felul de vampiri, draci, lilieci, vrăjitori, etc. vă daţi seama că avem şi noi Halloween.
De fapt nu despre stupidul Halloween am vrut să consum foaia pentru acest articol. Un alt gând care îmi pare curios şi în acelaşi timp straniu, defapt mă refeream la întrebarea: moartea Doinei şi Ion Aldea-Teodorovici a fost un accident ori o crimă? Acestă întrebare rămâne a fi una retorică, de alfel ca şi în cazul marelui poet naţional Grigore Vieru, decedat în acelaşi mod banal în noapte zilei dintre 17 şi 18 ianuarie, doar că maşina în care se afla poetul nu a ajuns în copac, ci în stâlp. Interesant rămâne şi faptul că în ambele cazuri, ambii şoferi rămân în viaţă. Nu întâmplător vorbesc şi despre Vieru, deoarece aceşti trei „Mari” ai Moldovei formau o echipă a bunăvoinţei, a credinţei şi a conştiinţei naţionale. E ştiut faptul că cei doi interpreţi aveau dese colaborări cu poetul, ba mai mult aveau o strânsă relaţie de prientenie.
Acum că tot am vorbit despre evenimentele ce s-au consumat, vreau să vă comunic puţin şi despre cele care urmează să se petreacă în acest sens. Festivalul-concurs „Două inimi gemene”, care este organizat în memoria lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, se află deja la a VI-a ediţie. Pot spune despre acest festival internaţional că este poate cea mai mare amprentă, pe care au lăsat-o talentaţii interpreţii, alături de cântecele compuse de ei. În fiecare an acest eveniment adună concurenţi din Republica Moldova, România, Bulgaria, Germania, Armenia şi Belorusia.
Iar în final aş dori să închei cu o strofă a unui cântec lăsat ca moştenire naţională de către Ion şi Dioina Aldea-Teodorovici: „Atât de minunat scânteie,/De crezi că de pe bolţi albastre/ L-a rupt Hristos din curcubeie/ Şi l-a dat românimii noastre./ E cald sub el ca sub o rană/ Ce-a chinuit Mântuitorul,/ E cald în Ţara cea Ştefană,/ Ne încălzeşte Tricolorul ”